Tratamentul cu acupunctură se referă la aplicarea sistematică a acelor la punctele de acupunctură de pe corpul uman, sub îndrumarea teoriei medicinei tradiționale chineze (MTC). Acesta are ca scop stimularea fluxului de Qi în meridiane și reglarea funcțiilor organelor interne, prevenind și tratând astfel bolile și promovând sănătatea. Acest sistem metodologic, perfecționat prin experiență clinică pe termen lung-și progres teoretic, a format un proces tehnic riguros, dar flexibil, care acoperă aspecte cheie precum selecția punctului de acupunctură, inserarea acului, manipularea acului, reținerea acului și retragerea acului. Fiecare pas pune accentul pe diferențierea și tratamentul sindromului, precum și pe asigurarea siguranței.
Prima prioritate în tratament este selectarea punctului de acupunctură. Pe baza teoriei meridianelor și a principiilor diferențierii și tratamentului sindromului, sunt selectate punctele de acupunctură corespunzătoare locației, naturii și cursului bolii. Metodele obișnuite includ selectarea punctului de acupunctură locală, selecția punctului de acupuntură distal și selectarea punctului de acupuntură bazată pe sindrom-: selecția punctului de acupuntură locală vizează punctele de acupunctură din zona leziunii pentru a debloca Qi-ul local și sângele; selectarea punctului de acupunctură distal selectează punctele de acupunctură cheie mai departe de leziune de-a lungul meridianelor pentru a stimula reglarea generală prin conducerea meridianului; selectarea punctului de acupunctură bazată pe sindrom-adaugă puncte de acupunctură eficace specifice sau puncte de acupunctură empirice bazate pe patogeneză. După selectarea punctelor de acupunctură, este, de asemenea, necesar să se determine adâncimea, unghiul și direcția de inserare a acului pentru a evita deteriorarea structurilor profunde importante.
Introducerea acului necesită stabilitate, precizie, blândețe și viteză. Practicantul ține acul cu degetul mare, arătător și mijlociu pentru a stabiliza mânerul acului și, dacă este necesar, folosește degetul inelar pentru a ajuta la poziționarea corpului acului. Metodele de inserare a acului variază în funcție de locație și stare și pot fi împărțite în inserare rapidă și lentă. Introducerea rapidă este adesea folosită în zonele cu pielea subțire-sau sensibile pentru a reduce durerea, în timp ce inserarea lentă implică o pauză scurtă sub piele pentru a permite pacientului să se adapteze înainte de a introduce treptat acul la adâncimea țintă. Unghiurile acelor includ inserția dreaptă, oblică și orizontală. Inserția dreaptă este potrivită pentru zonele cu mușchi abundent, inserția oblică evită structurile periculoase, iar inserția orizontală este folosită mai ales în zonele superficiale sau în apropierea suprafeței osoase.
Manipularea acului este pasul de bază în stimularea senzației de ace și a efectului terapeutic. Tehnicile utilizate în mod obișnuit includ ridicarea și împingerea, răsucirea și vibrația. Ridicarea și împingerea implică mișcări mici în sus-și-în jos ale corpului acului pentru a regla cantitatea de stimulare; răsucirea implică rotirea mânerului acului la stânga și la dreapta pentru a spori senzația de obținere a qi-ului și a ghida fluxul qi-ului; vibrația implică scuturarea rapidă și mică a corpului acului pentru a crea o stimulare continuă. Senzația de „deqi” (senzația de a obține qi) se referă la răspunsul pacientului, cum ar fi durere, amorțeală, distensie sau greutate, în timp ce practicantul simte și o presiune profundă și fermă sub ac. Aceasta este o bază importantă pentru a aprecia dacă punctul de acupunctură este poziționat corect. Aplicarea tehnicilor trebuie adaptată la pacientul individual și la condiția specifică pentru a evita stimularea excesivă care ar putea provoca disconfort.
Timpul de reținere a acului depinde de afecțiune și de metoda de acupunctură, variind de la câteva minute la zeci de minute. În acest timp, se poate efectua acul intermitent pentru a menține efectul. Acul trebuie retras lent și o minge de bumbac sterilă și uscată trebuie apăsată pe orificiul acului pentru a preveni sângerarea și scurgerea de qi. O atenție deosebită este necesară pentru locații speciale sau pentru pacienții cu tulburări de coagulare. Practica clinică modernă utilizează în general ace sterile de unică folosință și respectă strict procedurile aseptice pentru a asigura igiena și siguranța. Metodele de acupunctură pot fi, de asemenea, combinate cu moxibustie, electroacupunctură și tehnici de acul cald pentru a forma o intervenție cuprinzătoare multimodală și pentru a spori eficacitatea terapeutică.
În general, acupunctura este o componentă importantă a tehnicilor de tratament extern în Medicina Tradițională Chineză, integrând înțelepciunea tradițională cu standardele moderne. Accentuează diagnosticul precis, funcționarea stabilă și siguranța controlabilă. Susținută de cunoștințe teoretice solide și tehnici operaționale pricepute, această metodă poate juca un rol clinic stabil și unic în prevenirea, tratamentul și menținerea sănătății diferitelor boli.
